Mesopotamia

Numele Mesopotamia se referă la regiunea ocupată în prezent de Irak, Siria de est și Turcia de sud. Numele provine din cuvintele grecești μέσος "între" și ποταμός "râu", referindu-se la suprafața dintre râurile Eufrat și Tigru (râu) (denumirea arabă este بين نهرين Bayn Nahrain "între două râuri"). Suprafața fertilă udată de aceste două râuri e cunoscută ca fiind "Leagănul Civilizației" aici dezvoltându-se primele societăți alfabetizate. Nu a existat niciodată o entitate politică numită Mesopotamia, nici nu există granițe definite; numele e unul convențional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la o arie geografică largă.

Articol principal: Istoria Mesopotamiei antice

În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizații din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii, și asirienii. Aici au existat și unele culturi preistorice majore, precum Ubaid și Jemdet Nasr, precum și orașul Jarmo. Printre cei mai importanți conducători mesopotamieni se numără Gilgameș, Sargon și Hammurabi.

Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deși sumeriana a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și sumeriana, doar în temple, pentru câteva secole.

Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul, loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârșitul mileniului IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Una dintre cele mai marei colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Asurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î. Hr., el a luat hotărârea să în ființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia. Dacă un templu refuza să cedeze o tabletă, trebuiau făcute copii. În scurt timp, biblioteca regală din Ninive a devenit cea mai mare din Asiria. Majoritatea informațiilor despre Mesopotamia antică provin din această bibliotecă.

Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăblițe și alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană.

Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi prelucrarea metalelor, fabricarea sticlei, țesutul textilelor, sisteme de irigații și de apărare împotriva inundațiilor. Ele au fost de asemenea printre primele popoare ale Epocii bronzului. De timpuriu au folosit cuprul, bronzul și aurul, și mai tărziu și fierul. Palatele erau decorate cu sute de kilograme din aceste metale foarte scumpe. Cuprul, bronzul și fierul erau folosite de asemenea pentru armuri, precum li pentru diferite arme, cum ar fi săbii, pumnale și sulițe. Au fost fabricate și arme din aur, dar cel mai probabil nu aveau decât rol decorativ.

Mesopotamienii utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de 24 de ore, precum și cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea și săptămânile de câte șapte zile.

Astronomii babilonieni erau foarte interesați în studierea stelelor și a cerului, și puteau prevedea eclipsele și solstițiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei legat de religie și soartă. În Mesopotamia antică, eclipsele erau considerate semn rău, însă numai cele observate erau importante. Dacă o eclipsă nu putea fi văzută în orașul regal, atunci nu avea nicio influență asupra regelui sau țării sale.Constelațiile folosite chiar și astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn și Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii sumerieni și babiloniei. Constelațiile erau folosite în calcularea timpului și în determinarea perioadelor de plantare și recoltare a culturilor.

În Mesopotamia a apărut astrologia, deși cea mai mare parte a ceea ce se înțelege astăzi prin astrologie a apărut în timpul declinului civilizației lor.

Doctorii Mesopotamiei nu cunoșteau multe lucrui despre medicină sau despre modul de funcționare a organelor interne ale corpului, dar observau bolile acestora, și din aceste observații, mult mai târziu, a apărut medicina modernă.

Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci, sau cu Jupiter al romanilor. Sumerienii își puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei respective. Cum s-a menționat mai sus, doctorii meopotamieni nu erau foarte avansați din punct de vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.

• An era zeul sumerian al cerului, cunoscut mai târziu sub numele de Anu. El era căsătorit cu Ki, însă în unele credințe mesopotamiene, soția sa se numea Uraš.
• Marduk era zeul principal al Babilonului. Oamenii îl preamăreau, pentru ca el să permită evoluția Babilonului de la un mic stat la un mare imperiu.
• Gula, numit și Ninișina, era zeița vindecării. Când cineva era bolnav, ea era una dintre zeițele la care se rugau.
• Nanna (numit și Suen, Nanna-Suen sau Sin) era zeul lunii. El era unul dintre fiii lui Enlil.
• Utu (numit și Šamaš sau Sahamash) era zeul soarelui.
• Iștar era zeița dragostei și sexului.
• Enlil era cel mai puternic zeu din religia mesopotamiană. Soția sa se numea Ninlil, iar copiii săi erau Inanna, Iškur, Nanna-Suen, Nergal, Ninurta, Pabilsag, Nushu, Utu, Uraš Zababa și Ennugi.
• Nabu era zeul mesopotamian al scrisului. Era foarte înțelept, și foarte lăudat pentru abilitatea sa de a scrie. În unele locuri se credea că el controlează raiul și pământul.
• Iškur (sau Adad) era zeul furtunilor.
• Ninurta era zeul sumerian al războiului și al eroilor.
• Inanna, zeița sumeriană a războiului, era și soția lui Ninurta.
• Pazazu, numit și Zu, era o zeitate malefică, ce a furat tabletele destinului lui Enlil, și a fost omorât din acest motiv. Tot el a adus și bolile nevindecabile.

Credința în demoni era o parte importantă a religiei Mesopotamiei antice. Oamenii se temeau de sufletele rele, și de aceea așezau statuete și picturi pentru a speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferiți demoni, fiecare cu numele său propriu, specializați în diferite acțiuni negative .

Arheologii au desoperit sute de mormânturi în unele părți ale Mesopotamiei. Aceste mormânturi relevă multe informații legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În orașul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropați în morminte familiale sub casă. Copiii erau puși în recipiente mari, și duși la capela familiei. Alții erau pur și simplu îngropați în cimitirele orașului. Unii erau înfășurați în covoare și giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropați se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, și deci se presupune că aparțineau unor persoane de rang înalt, posibil regi.

Zigguratele erau temple uriașe construite pentru venerarea zeilor. Erau construite din lut și argilă și aveau trei sau patru secțiuni. Erau construite foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul inundațiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul, fabricate cărămizile iar aceste cărămizi trebuiau transportate și îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învățat că arderea cărămizilor le va face mai rezistente.

Muzica și cântecele formau o parte importantă din viața Mesopotamiei. Unele cântece erau închinate zeilor, altele descriau evenimente importante. Muzica și cântecele erau destinate în principal aristocrației și regilor, dar de ele se bucurau și oamenii obișniți, care cântau și dansau în casele lor sau în piețe. Cântecele se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise imformații importante despre evenimentele isorice care au ajuns în cele din urmă la arheologii moderni.

Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocrați. Oamenii obișniți nu aveau timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu știe cum se juca, deoarece regulile nu au fost descoperite. Există doar sugestii despre aceasta.

Viața era foarte grea pentru oamenii obișnuiți din Mesopotamia antică. Mortalitatea infantilă era foarte ridicată, mulți băieți munceau alături de părinții lor, Iar fetele rămâneau acasă, învățând gătitul și având grijă de copiii mai mici. Băieții din familiile mai bogate aveau posibilitatea să meargă să studieze. Femeile aveau dreptul să dețină proprietăți, și, pentru motive întemeiate, să obțină un divorț.

Food supply in Mesopotamia was quite rich due to the location of the two rivers from which its name is derived, Tigris and Euphrates. Although land nearer to the rivers was fertile and good for crops, portions of land further from the water were dry and largely uninhabitable. This is why the development of irrigation was very important for settlers of Mesopotamia. Other Mesopotamian innovations include the control of water by dams and the use of aqueducts. Early settlers of fertile land in Mesopotamia used wooden plows to soften the soil before planting crops such as barley. onions, grapes, turnips, and apples. Mesopotamian settlers were some of the first people to make beer and wine. The unpredictable Mesopotamian weather was often hard on farmers; crops were often ruined so backup sources of food such as cows and lambs were also kept.

The two rivers surrounding ancient Mesopotamia were the Tigris and the Euphrates. These two rivers made the dry land fertile. Most ordinary people were quite poor and so these two rivers were very important to them. Yearly rainfall was low so river water was their only water supply. People had to irrigate their lands, otherwise crops would dry out. So they had to collect and control water with dams. If a dam was built in a high place, the dammed water did not go further down. This caused a problem for the lower cities, resulting many wars in that region.

Most kings in Ancient Mesopotamia were thought to be chosen by a god, be a son of a god, or be a god himself. They were helping the gods by running the state. Most kings named themselves “king of the universe” or “great king”. Another common name was “shepherd”, as kings had to look after their people. Nebuchadnezzar was the most powerful king in Babylonia. He was thought to be the son of the god Nabu. He married the daughter of Cyaxeres, so the Median and the Babylonian dynasties had a familial connection. Nebuchadnezzar’s name means: Nabo, protect the crown! Belshedezzar was the last king of Babylonia. He was the son of Nabonidus whose wife was Nictoris, the daughter of Nebuchadnezzar. The first king of the first dynasty of Ur (around 2560) was Mesanepada. He made Ur Sumer’s main city.

First Dynasty of Ur c. 2563-2387 B.C.

2563-2524: Mesannepadda

2523-2484: A'annepadda

2483-2448: Meskiagnunna

2447-2423: Elulu

2422-2387: Balulu

Dynasty of Lagash c. 2494-2342 B.C.

2494-2465: Ur-Nanshe

2464-2455: Akurgal

2454-2425: Ennatum

2424-2405: Enannatum I

2402-2375: Entemena

2374-2365: Enannatum II

2364-2359: Enentarzi

2358-2352: Lugal-anda

2351-2342: Uru-inim-gina

Dynasty of Uruk c. 2340-2316 B.C.

2340-2316: Lugal-zaggesi

Dynasty of Akkad c. 2334-2154 B.C.

2334-2279: Sargon

2278-2270: Rimush

When Assyria grew into an empire, it was divided into smaller parts, called provinces. Each of these were named after their main cities, like Nivenah, Samaria, Damascus and Arpad. They all had their own governor who had to make sure everyone paid their taxes; he had to call up soldiers to war, and supply workers when a temple was built. He was also responsible for the laws being enforced. In this way it was easier to keep control of an empire like Assyria. Although Babylon was quite a small state in the Sumerian, it grew tremendously throughout the time of Hammurabi’s rule. He was known as “the law maker”, and soon Babylon became one of the main cities in Mesopotamia. It was later called Babylonia, which meant, the gateway of the gods. It also became one of the greatest centers of learning.

The civilizations, and within them city-states, of Mesopotamia had many wars, amongst each other for land and power. They also fought for the rivers’ control, transportation, irrigation, and for places they could get timber, stone and metal. When empires were created, they went to war more with foreign countries. King Sargon, for example conquered all the cities of Sumer, some cities in Mari, and then went to war with northern Syria. Many Babylonian palace walls were decorated with the pictures of the successful fights and the enemy, whether desperately escaping, or hiding amongst reeds. A king in Sumer, Gilgamesh, was thought two-thirds god and only one third human. There were legendary stories and poems about him, which were passed on for many generations, because he had many adventures that were believed very important, and he won lots of wars and battles.

King Hammurabi, as mentioned above, was famous for his laws. He had about three hundred laws, which were quite strict. Some of these were:

• If one accuses another, but cannot prove it, the accuser will be killed.

• If one accuses another, and can prove it, he shall be rewarded with money.

• If a judge decides in a case, and later it turns out that he was wrong, he will have to pay twelve times as much as he set for the accused, and will never be allowed to judge anymore.

• If one steals the son of another, he will be killed.

• If one finds a slave who has run away, and he brings the slave back to his owner, the owner will pay two shekels.

• If a robber is caught while stealing, he will be killed.

• If one does not take good enough care of a dam, and the dam breaks, he shall be sold for money, which will replace the corn ruined due to the over-flooding of the crops.

• If one over-floods a neighbor’s crops, then he shall pay the loss.

• If one gives his garden to a gardener to take care of, and the gardener has done his job well for four years, on the fifth year the owner will have to take part in the gardening.

• If the gardener did not do his job well, and the plants go bad, he shall pay the loss of the bad years according to the neighbor's plant product.

• If one is in debt, and cannot pay, he can sell himself, his wife, his son and his daughter to work; after three years they shall be set free.

• If the one in debt sells a slave to pay his debt, and the slave is good enough, there can be no objection.

• If one marries a woman, but has no relationship with her, it is not considered as a marriage.

• If a wife has a relationship with another man, both shall be tied and thrown into water, but the wife can be pardoned by her husband and given to the king as a slave.

• If a man uses violence on another man’s wife to sleep with her, the man shall be killed, but the wife shall be blameless.

• If a man is captured in war, and the wife leaves the house, even though there is enough food, she shall be thrown into water.

• If a man is captured in war, and there is no food, the wife is blameless if she leaves the house.

• If a husband runs away from home, the wife goes to another house, and the husband subsequently returns, the wife does not have to go back.

• If a man wants to separate from a woman who has given birth to his children, a part of land and money has to be given to her by the husband. When the children grow up, the wife can remarry.

• If a man wants to separate from a woman, with no children, he shall have to give back her dowry and the money she has brought from her father’s house.

• If a man adopts a son and he grows up in the adopter’s house, the original parents can not demand his return.

• If anyone strikes a man whose rank is higher than his, the man shall be whipped sixty times with an ox-whip in public.

• If someone strikes another man equally ranked, he shall pay one gold mina.

• If a slave strikes a free man, his ear will be cut off.

• If a man strikes a pregnant woman, and she therefore loses her child, he shall pay ten shekels for her.

• If a builder builds a house, and constructs it well, the owner will pay two shekels for each surface of the house.

• If, however, he does not succeed, and the house falls in, killing the owner, the builder will be killed.

• If the son of the owner dies, the son of the builder shall be killed.

The houses of rich people were very big. They had two or three floors, with a roof, (which could also be used as a place to live). They had a large courtyard around the house. In the house there were a few bedrooms, a reception room, a chapel, a kitchen, a lavatory and a tomb under the house. The houses of ordinary people were much simpler, with only a couple of rooms in it.

The palaces of the kings in Mesopotamia were huge buildings, which were beautifully decorated. Most walls had pictures carved into ivory, about great victories of the Mesopotamians. They also had large sculptures at entrances, to protect the king from demons and other evil spirits. Most furniture was also made from ivory, because it was easy to decorate and carve into shape. Their palaces contained large amount of metals as well. Bronze and gold was used the most for decorations on the walls, the rooms, the sculptures and the throne. Palaces were also the main centers of the government.

There was a large difference in money and wealth between rich and ordinary people. Ordinary people were highly depended on their crops, because they had very little money. Rich people had many slaves and usually lots of money.

1 talent

= 60 mina = 3600 shekel 30 kg of silver

1 mina = 60 shekel 500 grams silver

1 shekel 8.333 grams silver

 1 shekel = 2 divisions

 1 shekel = 8 slices

 1 shekel = 12 grains

 1 shekel = 24 carats

 1 shekel = 24 chickpeas

 1 shekel = 180 barleycorns

Silver coins were not pure silver. About 87% of the coin was silver.

Most people in Mesopotamia traveled by water rather than by foot, because it was much more convenient. They made boats from reeds, and it was easy to get through swampy areas, too. Later, when the use of wheels was invented, chariots were used, especially rich people, to look around the city with the pull of a couple of horses.

• The region then came under the rule of the Persian Achaemenid Empire, apparently as two satrapies, Babylonia in the south and Athura (from Assyria) in the north. During this time, 500-330 BC, Persia, an Indo-European language-speaking nation, became the pre-eminent power of the world.
• After the conquest of all Persia by the Hellenizing Macedonian king Alexander the Great, the satrapies were part of the major diadochy, the Seleucid Empire, until just before its elimination by Greater Armenia in 42 BC.
• Most of Mesopotamia then became part of the Parthian Empire of Persia, which lasted until 224 AD. Ctesiphon was made the capital of the Parthian Empire. However, part in the northwest became Roman. Under the Tetrarchy this part was divided into two provinces: Osrhoene (around Edessa, roughly the modern-day border between Turkey and Syria) and Mesopotamia (a bit more northeast).
• During the time of the Persian Empire of Sassanids, the much larger share of Mesopotamia was called Del-e Iranshahr meaning "Iran's Heart" and the metropol Ctesiphon (facing ancient Seleukia across the Tigris), the capital of Persia, was situated in Mesopotamia.
• In the early 7th century AD, the caliphs of the Arab Empire came to power in Damascus and annexed all of the Sassanid Empire. Consequently Mesopotamia was reunited under the Arabs, but governed as two provinces: northern, with Mosul (also known as Nineveh) as its capital, and southern, with Baghdad as its capital. Later Baghdad also became the caliphal capital. Baghdad was the seat of the Arab Empire until 1258.
• From 1508-1534 AD, the Persian Safavids took control of Mesopotamia.
• In 1535 AD, Ottoman Turks took over Baghdad. During the reign of the Ottoman Empire, Mesopotamia was ruled as three separate vilayats, or territories: Mosul, Baghdad, and Basra, which included the territory that is now present-day Kuwait.
• At the end of World War I Mesopotamia was briefly occupied by the British, who set up the government of what is now present day Syria and Iraq under one Hashemite ruler.
• In 1920 the nation-state of Iraq was created by the British, with its present-day borders and including the territory that is now known as Kuwait. Kuwait, which had originally been a part of the Basra province under Ottoman rule, declared its independence from Iraq in 1961.

These civilizations arose from earlier settlements and cultures which were among the first to make use of agriculture.

• Neolithic settlements e.g., Jarmo, Tell Abu Hureyra
• Hassuna period
• Halaf period (or Halafian)
• Samarra period (or Samarran), e.g., Choga Mami
• Ubaid period, e.g., Eridu
• Uruk period, named after the city Uruk.
• Sumerian Early Dynastic period

Early cities in this region include:

• lower Mesopotamia / Sumer
  • Uruk
  • Isin
  • Lagash
• Akkad
  • Agade
  • Babylon
  • Kish
  • Nippur
• upper Mesopotamia / Assyria
  • Assur
  • Nineveh
  • Mari
  • Aleppo

• A Dweller in Mesopotamia Arhivat în 25 mai 2005, la Wayback Machine., being the adventures of an official artist in the Garden of Eden, by Donald Maxwell, 1921 (a searchable facsimile at the University of Georgia

Libraries; DjVu & layered PDF Arhivat în 6 septembrie 2005, la Wayback Machine. format)

• Mesopotamian Archaeology Arhivat în 15 februarie 2005, la Wayback Machine., by Percy S. P. Handcock, 1912 (a searchable facsimile at the University of Georgia Libraries; DjVu &

layered PDF Arhivat în 7 octombrie 2005, la Wayback Machine. format)

• A Companion to the Ancient Middle East, edited by Daniel Snell (Malden 2004)

• Dholavira Ancient Metropolitan City.

Format:Region