PL EN DE FR ES IT PT RU JA ZH NL UK TR KO CS SV AR VI FA ID HU RO NO FI

Mercosur

Piața Comună a Sudului
Mercado Común del Sur (spaniolă)
Mercado Comum do Sul (portugheză)
Ñemby Ñemuha (guarani)
Drapel[*]​
Drapel[*]​
Deviză: Nuestro norte es el sur
„Nordul nostru este sudul"
State membre în verde închis; state asociate în verde deschis.
State membre în verde închis; state asociate în verde deschis.
State membre în verde închis; state asociate în verde deschis.
Geografie
Suprafață 
 - totală14.869.775 km²
Fus orarUTC−5 până la UTC−2
Populație
 - Estimare 2024295.000.000
 - Estimare 2018264.347.820
Limbi oficialeSpaniolă · Portugheză · Guarani
Guvernare
Președinție pro temporeArgentina Argentina (2024–2025)
LegislativMercosur Parliament⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaModificați la Wikidata
Istorie
Tratatul de la Asunción26 martie 1991
Personalitate juridică
(Protocolul de la Ouro Preto)		15 decembrie 1994
Economie
PIB (PPC)2024
 - Total5.700 miliarde USD
PIB (nominal)2024
 - Total3.000 miliarde USD
IDUModificați la Wikidata0,772
Monedă
5 monede
Peso argentinian (ARS)
Boliviano (BOB)
Real brazilian (BRL)
Guaraní paraguayan (PYG)
Peso uruguayan (UYU)
Coduri și identificatori
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont X
cont Instagram
canal YouTube
profil de LinkedIn
YouTube handle
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mercosur (Format:IPA-es, în portugheză Mercosul), oficial Piața Comună a Sudului (spaniolă Mercado Común del Sur, portugheză Mercado Comum do Sul, Format:Lang-gn), este o organizație interguvernamentală și uniune vamală din America de Sud. Fondată în 1991 prin Tratatul de la Asunción, organizația reunește cinci state membre active: Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Uruguay.[1] Venezuela a aderat în 2012, fiind însă suspendată din decembrie 2016 pentru neîndeplinirea obligațiilor comerciale și încălcarea clauzei democratice.[2]

Obiectivul declarat al blocului este crearea unei piețe comune cu liberă circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, precum și adoptarea unui tarif extern comun și coordonarea politicilor macroeconomice.[3] În practică, Mercosur funcționează ca o uniune vamală incompletă, cu numeroase excepții tarifare și bariere netarifare între statele membre.[2]

Cu o populație de aproximativ 295 de milioane de locuitori și o suprafață de circa 15 milioane km², blocul dispune de un PIB combinat de aproximativ 3.000 de miliarde de dolari în termeni nominali, respectiv 5.700 de miliarde în paritate de putere de cumpărare (2024), poziționându-se ca a cincea economie mondială.[4][3] Mercosur este unul dintre principalii exportatori globali de produse agricole, în special soia, carne de vită și cereale.

În decembrie 2024, după 25 de ani de negocieri, Mercosur a finalizat un acord comercial cu Uniunea Europeană, cel mai amplu tratat de acest tip încheiat vreodată de cele două blocuri.[5] Acordul urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre ale ambelor organizații.

Istorie

Antecedente (1985–1990)

Originile Mercosur sunt legate de apropierea diplomatică dintre Argentina și Brazilia după încheierea regimurilor militare din ambele țări. Timp de decenii, cele două puteri sud-americane se aflaseră într-o relație de rivalitate și suspiciune reciprocă pentru hegemonia regională.[2]

La 30 noiembrie 1985, președinții Raúl Alfonsín (Argentina) și José Sarney (Brazilia) au semnat Declarația de la Iguazú (Declaración de Foz de Iguazú), document considerat piatra de temelie a integrării regionale. Declarația a instituit o comisie bilaterală pentru promovarea cooperării economice.[6]

În 1988, cele două state au semnat Tratatul de Integrare, Cooperare și Dezvoltare, care stabilea obiectivul creării unei piețe comune în termen de zece ani.[7] Paraguay și Uruguay s-au alăturat negocierilor în 1990, transformând inițiativa bilaterală într-un proiect regional.

Fondarea și consolidarea (1991–1998)

Mercosur a fost înființat oficial la 26 martie 1991 prin semnarea Tratatului de la Asunción de către Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Tratatul prevedea eliminarea treptată a barierelor tarifare și crearea unei zone de liber schimb până la 31 decembrie 1994.[8][9]

Cadrul instituțional a fost definitivat la 17 decembrie 1994 prin Protocolul de la Ouro Preto, care a conferit blocului personalitate juridică internațională și a transformat zona de liber schimb într-o uniune vamală, cu un tarif extern comun aplicabil importurilor din state terțe.[2] De la 1 ianuarie 1995, tariful extern comun a intrat în vigoare.

Perioada 1991–1998 este considerată „epoca de aur" a integrării: comerțul intra-bloc a crescut de la 4 miliarde de dolari în 1990 la peste 20 de miliarde în 1998, o creștere de cinci ori.[2][4] În 1996, Bolivia și Chile au devenit primele state asociate ale blocului.

În iulie 1998, statele membre au semnat Protocolul de la Ushuaia privind angajamentul democratic, care stipulează că funcționarea deplină a instituțiilor democratice este o condiție esențială pentru participarea la Mercosur și că orice „ruptură a ordinii democratice" poate conduce la suspendarea statului în cauză.[2]

Crize și stagnare (1999–2002)

Entuziasmul inițial a fost temperat de o serie de șocuri economice. În ianuarie 1999, Brazilia a devalorizat brusc realul, oferind exporturilor sale un avantaj competitiv față de produsele argentiniene. Argentina, aflată sub un regim de paritate fixă cu dolarul american, nu a putut răspunde prin măsuri similare, ceea ce a generat tensiuni comerciale și reintroducerea unor bariere tarifare.[2]

Colapsul economic al Argentinei din 2001–2002 a agravat situația, ducând la o scădere dramatică a schimburilor comerciale intra-bloc. Perioada a evidențiat lipsa unor mecanisme eficiente de coordonare macroeconomică între statele membre.

Extindere și dimensiune politică (2003–2012)

Instalarea unor guverne de centru-stânga în regiune a imprimat Mercosur o orientare mai politică și socială. Sub conducerea președinților Luiz Inácio Lula da Silva (Brazilia) și Néstor Kirchner (Argentina), blocul a pus accent pe reducerea asimetriilor de dezvoltare.

În 2004, a fost creat Fondul pentru Convergență Structurală a Mercosur (FOCEM), destinat finanțării proiectelor de infrastructură în statele membre mai mici. Brazilia contribuie cu 70% din bugetul fondului, iar Paraguay primește cea mai mare parte a finanțărilor.[2]

În 2005 a fost înființat Parlamentul Mercosur (Parlasur), cu sediul la Montevideo.[10] Anterior, în 2002 fusese adoptat Protocolul de la Olivos pentru soluționarea disputelor comerciale, care a creat un Tribunal Permanent de Revizuire cu sediul la Asunción.[11]

Aderarea Venezuelei a fost un proces controversat. Paraguay, singurul stat care se opunea, a fost suspendat în iunie 2012 după destituirea președintelui Fernando Lugo, considerată de celelalte state o încălcare a clauzei democratice. În absența Paraguayului, Venezuela a fost acceptată ca membru deplin la 31 iulie 2012.[2] Paraguay a fost reintegrat în 2013, după organizarea de alegeri prezidențiale.

Suspendarea Venezuelei (2016–2017)

Deteriorarea situației politice și economice din Venezuela a condus la izolarea acesteia. La 1 decembrie 2016, Venezuela a fost suspendată pentru neîncorporarea normelor juridice ale Mercosur în legislația națională, după expirarea termenului de patru ani acordat la aderare.[2]

La 5 august 2017, miniștrii de externe ai celorlalte state membre au activat Protocolul de la Ushuaia, suspendând Venezuela pe termen nedeterminat pentru „ruptura ordinii democratice". Decizia a invocat încălcarea drepturilor omului și deteriorarea statului de drept sub administrația președintelui Nicolás Maduro.[12] Suspendarea rămâne în vigoare.

Aderarea Boliviei și acordul cu UE (2024–prezent)

Procesul de aderare a Boliviei, inițiat în 2015, a fost finalizat la 8 iulie 2024, când țara a devenit al cincilea membru activ al blocului. Bolivia are la dispoziție patru ani pentru a-și alinia legislația la normele Mercosur.[2][4]

În decembrie 2024, tot în cadrul unui summit desfășurat la Montevideo, Mercosur și Uniunea Europeană au anunțat finalizarea negocierilor pentru un acord de asociere, după 25 de ani de tratative intermitente.[5] Acordul urmează să fie ratificat de parlamentele statelor membre ale ambelor blocuri. În aceeași perioadă, Panama a devenit primul stat din America Centrală care a obținut statutul de membru asociat.[4]

În decembrie 2024, Argentina a preluat președinția pro tempore a blocului.[4]

Membri

Mercosur cuprinde în prezent cinci state membre cu drepturi depline, un stat membru suspendat, șapte state asociate și două state cu statut de observator.[1]

State membre

Statele membre participă la uniunea vamală, aplică tariful extern comun și au drept de vot în organele decizionale ale blocului. Deciziile se adoptă prin consens.

State membre Mercosur
Stat Aderare Populație
(2024)		 PIB nominal
(mld. USD, 2024)		 Observații
Argentina Argentina 26 martie 1991 46.000.000 638 Membru fondator
Brazilia Brazilia 26 martie 1991 212.000.000 2.186 Membru fondator; cea mai mare economie
Paraguay Paraguay 26 martie 1991 7.000.000 44 Membru fondator; sediul TPR
Uruguay Uruguay 26 martie 1991 3.400.000 81 Membru fondator; sediul Secretariatului
Bolivia Bolivia 8 iulie 2024 12.400.000 47 Cel mai recent membru
Venezuela Venezuela 31 iulie 2012 28.400.000 — Suspendată din august 2017

Surse: Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional[13]

Venezuela a aderat ca membru deplin în 2012, însă a fost suspendată din toate drepturile și obligațiile în august 2017, în baza Protocolului de la Ushuaia, pentru „ruptura ordinii democratice".[12] Suspendarea rămâne în vigoare până la restabilirea deplină a ordinii democratice.

Bolivia a semnat protocolul de aderare în 2015, iar procesul a fost finalizat în iulie 2024, după ratificarea de către toate statele membre. Bolivia are la dispoziție patru ani pentru a-și alinia legislația la normele blocului.[2]

State asociate

Statele asociate beneficiază de acorduri de liber schimb cu Mercosur, dar nu participă la uniunea vamală și nu au drept de vot. Pot participa la reuniunile organelor blocului în calitate de invitați.[1]

State asociate Mercosur
Stat Statut obținut Observații
Chile Chile 1996 Primul stat asociat
Peru Peru 2003 Membru și al Alianței Pacificului
Columbia Colombia 2004 Membru și al Alianței Pacificului
Ecuador Ecuador 2004
Guyana Guyana 2013 Stat anglofon
Surinam Surinam 2013 Stat neerlandofon
Panama Panama decembrie 2024 Primul stat din America Centrală[4]

Statele asociate trebuie să adere la Protocolul de la Ushuaia privind angajamentul democratic. Chile, Colombia și Peru sunt totodată membre ale Alianței Pacificului, blocul comercial alternativ din regiunea Pacificului.[2]

Observatori

Mexic și Noua Zeelandă dețin statut de observator, ceea ce le permite să urmărească activitățile blocului fără a participa la acordurile comerciale.[1]

Criteriile de aderare

Potrivit Tratatului de la Asunción, pentru a deveni membru cu drepturi depline, un stat trebuie să:[1][2]

Procesul de aderare poate dura ani sau chiar decenii, așa cum s-a întâmplat în cazul Boliviei (2015–2024) și Venezuelei (2006–2012).

Structura instituțională

Spre deosebire de Uniunea Europeană, Mercosur nu este o organizație supranațională, ci una interguvernamentală. Deciziile se adoptă prin consensul statelor membre și nu au aplicabilitate directă, necesitând transpunerea în legislația națională a fiecărei țări pentru a intra în vigoare.[14]

Cadrul instituțional a fost stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto (1994), care a conferit blocului personalitate juridică internațională.[15]

Organe decizionale

Mercosur are trei organe principale cu putere de decizie:[14][16]

Organele decizionale ale Mercosur
Organ Funcție Componență Acte emise
Consiliul Pieței Comune
(CMC)		 Organ suprem; conducerea politică a procesului de integrare Miniștrii de Externe și ai Economiei; se reunește semestrial, cu participarea șefilor de stat Decizii
Grupul Pieței Comune
(GMC)		 Organ executiv; gestionarea funcționării zilnice a blocului Reprezentanți ai Ministerelor de Externe, Economiei și Băncilor Centrale Rezoluții
Comisia de Comerț
(CCM)		 Organ tehnic; administrarea instrumentelor politicii comerciale comune Reprezentanți tehnici ai statelor membre Directive

Toate deciziile, rezoluțiile și directivele sunt obligatorii pentru statele membre, dar necesită transpunere în dreptul intern pentru a produce efecte juridice.[15]

Președinția pro tempore se rotește la fiecare șase luni, în ordine alfabetică, între statele membre. Transferul are loc în cadrul summiturilor prezidențiale.[2]

Alte instituții

Parlamentul Mercosur (Parlasur)

Înființat în 2005, cu sediul la Montevideo, Parlasur funcționează ca organ consultativ unicameral. Are în prezent 150 de membri, alocați proporțional cu populația fiecărui stat. Parlamentul nu dispune de puteri legislative, ci emite recomandări către organele decizionale.[10]

Secretariatul Mercosur

Structura administrativă permanentă, cu sediul la Montevideo, care asigură suport logistic și tehnic, gestionând arhiva oficială și publicațiile blocului.[14]

Tribunalul Permanent de Revizuire (TPR)

Creat prin Protocolul de la Olivos (2002), cu sediul la Asunción, TPR este instanța de arbitraj pentru soluționarea disputelor comerciale dintre statele membre. Deciziile sale sunt obligatorii.[11]

Fondul pentru Convergență Structurală (FOCEM)

Creat în 2004, FOCEM este principalul instrument financiar pentru reducerea asimetriilor de dezvoltare dintre statele membre. Finanțează proiecte de infrastructură, competitivitate și coeziune socială. Contribuțiile sunt proporționale cu dimensiunea economică: Brazilia contribuie cu 70%, Argentina cu 27%, iar Paraguay și Uruguay cu câte 1-2%. Paraguay este principalul beneficiar al fondurilor.[2][17]

Procesul decizional

Toate deciziile majore se adoptă prin consens, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru dispune efectiv de drept de veto. Această regulă a fost adesea criticată pentru că încetinește procesul de integrare și blochează reformele, dar susținătorii ei argumentează că protejează suveranitatea statelor mai mici.[15]

Mai mult de 300 de foruri de negociere asistă organele decizionale în domenii diverse, de la agricultură la transporturi și mediu.[14]

Economie

Cu un PIB nominal combinat de aproximativ 3.000 de miliarde de dolari și o piață de peste 295 de milioane de consumatori (2024), Mercosur reprezintă a cincea economie mondială.[2] Blocul este recunoscut ca una dintre principalele puteri agricole globale, deținând totodată o bază industrială semnificativă concentrată în sudul Braziliei și zona litorală a Argentinei.

Comerțul intra-bloc

Comerțul dintre statele membre a crescut de la 4 miliarde de dolari în 1990 la peste 41 de miliarde în 2010. După o perioadă de fluctuații, volumul a atins 46 de miliarde de dolari în 2022, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.[2] În 2023, schimburile comerciale au continuat să crească, atingând circa 98 de miliarde de dolari.[4]

Ponderea comerțului intra-bloc în totalul schimburilor comerciale ale statelor membre rămâne relativ scăzută (aproximativ 10-15%), comparativ cu alte blocuri regionale precum Uniunea Europeană (peste 60%) sau ASEAN.[18] Comerțul intra-regional este dominat de produse industriale cu valoare adăugată (automobile, piese auto, mașini), în timp ce exporturile extra-regionale sunt concentrate pe mărfuri primare.

Agricultura

Mercosur este cel mai mare exportator net de alimente la nivel global. Sectorul agricol reprezintă pilonul exporturilor extra-regionale ale blocului.[19]

Principalele produse agricole:

  • Soia și derivate: Brazilia și Argentina se situează pe primele locuri în topul producătorilor mondiali. Mercosur controlează peste jumătate din exporturile globale de boabe de soia, esențiale pentru securitatea alimentară a Asiei.
  • Carne de vită: Producția totală a blocului depășește 15 milioane de tone anual (2023), din care Brazilia produce 11,2 milioane, Argentina 3,3 milioane, Uruguay și Paraguay câte aproximativ 0,5-0,6 milioane.[19]
  • Carne de pasăre: Brazilia este cel mai mare exportator mondial.
  • Alte produse: porumb, zahăr, cafea (Brazilia), vin (Argentina), celuloză și carne de oaie (Uruguay).

Industria auto

Sectorul auto reprezintă componenta principală a comerțului bilateral dintre Argentina și Brazilia și un element central al integrării economice regionale. Comerțul cu autovehicule și piese auto reprezintă circa 40% din schimburile comerciale dintre cele două țări.[20]

Marii producători globali (Volkswagen, Toyota, Stellantis, Ford, General Motors) operează fabrici integrate în regiune, producând piese într-o țară și asamblând în cealaltă. Mercosur este al cincilea producător mondial de autovehicule. Sectorul beneficiază de un regim special în cadrul blocului, cu un „Acord Auto" bilateral între Argentina și Brazilia care reglementează comerțul fără taxe, condiționat de respectarea unor cote de echilibru între importuri și exporturi.[20]

Energie și resurse naturale

Blocul deține resurse energetice semnificative:

  • Petrol și gaze: Brazilia este un actor major pe piața petrolieră datorită rezervelor din stratul pre-salt. Argentina a devenit exportator net de gaze naturale datorită exploatării zăcământului de șist Vaca Muerta. Bolivia aprovizionează prin conducte Brazilia și Argentina.
  • Litiu: Bolivia deține cea mai mare rezervă de litiu din lume (Salar de Uyuni). Împreună cu zăcămintele din nordul Argentinei și Chile (stat asociat), regiunea controlează „Triunghiul Litiului", strategic pentru producția globală de baterii pentru vehicule electrice.[21]
  • Hidroenergie: Barajul Itaipu (bi-național Brazilia-Paraguay) și Barajul Yacyretá (Argentina-Paraguay) sunt printre cele mai mari centrale hidroelectrice din lume.

Parteneri comerciali

Principalii parteneri comerciali ai Mercosur sunt:

Comerțul Mercosur cu principalii parteneri (2024)
Partener Export Import Observații
Republica Populară Chineză China Soia, minereuri de fier, petrol Produse electronice, mașini Cel mai mare partener comercial individual
Uniunea Europeană Uniunea Europeană Produse agricole, minerale Mașini, produse farmaceutice, autovehicule Al doilea partener; acord finalizat în 2024
Statele Unite ale Americii Statele Unite Petrol, cafea, oțel Mașini, produse chimice

În 2024, comerțul UE cu cele patru state fondatoare Mercosur a totalizat 111 miliarde de euro: exporturi UE de 55,2 miliarde și importuri de 56 miliarde. Brazilia concentrează peste 80% din acest flux comercial.[22]

Tariful Extern Comun

Mercosur aplică un tarif extern comun (TEC) pentru importurile din state terțe, cu niveluri între 0% și 20%, și posibilitatea de a aplica temporar tarife de până la 35% în anumite cazuri. Există numeroase excepții sectoriale (automobile, bunuri de capital, informatică), motiv pentru care blocul este adesea caracterizat ca o „uniune vamală incompletă".[2]

În 2021-2022, Argentina și Brazilia au convenit reducerea cu 10% a tarifului extern comun pentru a stimula creșterea economică și a reduce costurile pentru consumatori și industrie.[2]

Dimensiunea socială

Mercosur a dezvoltat treptat o dimensiune socială care depășește sfera strict economică, incluzând politici privind libera circulație a persoanelor, drepturile lucrătorilor, educația și cooperarea culturală.

Limbi

Limbile de lucru oficiale ale organizației sunt spaniola și portugheza.[3] Din 2006, prin Decizia CMC nr. 35/06, limba guarani a fost recunoscută ca limbă a blocului, reflectând statutul său de limbă co-oficială în Paraguay și în provincia argentiniană Corrientes.[3]

Portugheza este limba maternă a peste 214 milioane de vorbitori (Brazilia), în timp ce spaniola este vorbită de aproximativ 83 de milioane în statele membre. Deși guarani este recunoscută, documentele oficiale și reuniunile se desfășoară preponderent în spaniolă și portugheză. Statele membre promovează multilingvismul: Brazilia a introdus spaniola ca limbă străină obligatorie în școli, iar Argentina și alte state promovează predarea portughezeei.[23]

Libera circulație a persoanelor

Acordul de Rezidență

Acordul de Rezidență Mercosur (2002, intrat în vigoare în 2009) constituie piatra de temelie a liberei circulații în America de Sud. Acordul permite cetățenilor statelor membre și asociate să obțină drept de ședere și muncă în alt stat semnatar, fără a fi necesară altă condiție decât cetățenia.[24]

Procedura este simplificată:

  • Solicitantul prezintă pașaport valid, certificat de naștere și cazier judiciar curat
  • Se acordă inițial o rezidență temporară de până la doi ani
  • Înainte de expirare, rezidența poate fi transformată în rezidență permanentă[24]

Statele semnatare care aplică acordul (2025): Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Paraguay, Peru și Uruguay. Guyana, Surinam și Venezuela nu au ratificat încă acordul.[25]

Călătoria cu cartea de identitate

Cetățenii statelor membre și ai majorității statelor asociate pot călători în interiorul blocului folosind doar cartea de identitate națională, fără pașaport sau viză.[26] Acest sistem elimină necesitatea pașaportului pentru deplasările regionale, oferind o mobilitate similară celei din Spațiul Schengen.

Drepturile lucrătorilor migranți

Acordul garantează:

  • Egalitate de tratament cu cetățenii statului gazdă în privința drepturilor civile, sociale, culturale și economice
  • Dreptul la muncă în aceleași condiții cu localnicii, fără a fi necesară sponsorizarea de către un angajator
  • Reîntregirea familiei
  • Acces la securitate socială: timpul lucrat într-un stat membru poate fi cumulat pentru calcularea pensiei, invalidității sau altor prestații[24][27]

Cetățenia Mercosur

În 2010, Consiliul Pieței Comune a aprobat Statutul Cetățeniei Mercosur, cu implementare treptată până în 2021. Statutul prevede consolidarea drepturilor cetățenilor blocului sub conceptul de „Cetățean Mercosur", incluzând:[28]

  • Libera circulație, ședere și angajare în bloc și în statele asociate
  • Transportul liber al bunurilor, serviciilor și capitalului
  • Armonizarea sistemelor de securitate socială și a legislației muncii

Implementarea variază de la stat la stat. De exemplu, Argentina aplică acordul tuturor celor 12 state sud-americane, inclusiv celor care nu l-au ratificat, în timp ce Chile îl aplică selectiv.[27]

Educație și recunoașterea diplomelor

Mercosur a dezvoltat protocoale pentru integrarea educațională:

Mecanisme de cooperare educațională
Mecanism Descriere
ARCU-SUR Sistemul Regional de Acreditare a Programelor Universitare din Mercosur; evaluează și acreditează programe de licență pentru a facilita recunoașterea reciprocă
Programul MARCA Program de mobilitate academică pentru studenți și profesori din programe acreditate regional
Protocoale de revalidare Permit recunoașterea diplomelor, certificatelor și studiilor la nivel primar, secundar, tehnic și postuniversitar[23]

Limitări

În ciuda progreselor, libera circulație în Mercosur prezintă limitări comparativ cu modelul european:

  • Nu există un drept formal de intrare garantat la nivel regional (fiecare stat controlează frontierele)
  • Implementarea acordurilor variază semnificativ între state
  • Discriminarea în accesul la prestații sociale rămâne frecventă
  • Participarea societății civile în procesul decizional a scăzut după 2015[27][29]

Relații externe

Mercosur menține relații comerciale și de cooperare cu numeroase state și organizații internaționale. Blocul negociază acorduri comerciale în mod colectiv, ceea ce îi conferă o putere de negociere superioară celei pe care ar avea-o statele membre individual.

Acordul de Parteneriat UE-Mercosur

Articol principal: Acordul de asociere UE-Mercosur
Fișier:Ursula von der Leyen at the 65th Mercosur Summit in Montevideo (December 2024).jpg
Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen anunțând finalizarea negocierilor la Summitul Mercosur de la Montevideo, 6 decembrie 2024

Acordul de Parteneriat UE-Mercosur (EMPA) reprezintă cel mai amplu acord comercial din istoria ambelor blocuri și creează cea mai mare zonă de liber schimb din lume, acoperind o piață de peste 700 de milioane de consumatori și un PIB combinat de aproximativ 22.000 de miliarde de dolari (circa 30% din PIB-ul mondial).[30]

Istoricul negocierilor

Negocierile au durat 26 de ani, fiind printre cele mai lungi din istoria diplomației comerciale:[31]

Cronologia negocierilor UE-Mercosur
Dată Eveniment
Iunie 1999 Lansarea negocierilor la Summitul UE-America Latină de la Rio de Janeiro
2000–2004 Primele runde de negocieri; blocaj din cauza divergențelor agricole
2004–2010 Suspendarea negocierilor
Mai 2016 Relansarea negocierilor sub presiunea Braziliei și Argentinei
28 iunie 2019 Acord de principiu anunțat la Summitul G20 de la Osaka
2019–2023 Blocaj din cauza preocupărilor privind defrișările din Amazonia și opoziția Franței
Martie 2023 Reluarea negocierilor pentru amendamente suplimentare
6 decembrie 2024 Finalizarea negocierilor la Summitul Mercosur de la Montevideo
9 ianuarie 2026 Consiliul UE autorizează semnarea (21 voturi pentru, 5 contra, 1 abținere)
17 ianuarie 2026 Ceremonia de semnare la Asunción, Paraguay

Structura acordului

Acordul constă din două instrumente juridice distincte:[32]

  1. Acordul de Parteneriat UE-Mercosur (EMPA) – acord cuprinzător care include:
    • Dialog politic și cooperare
    • Dispoziții comerciale și de investiții
    • Capitole privind dezvoltarea durabilă, mediu, schimbări climatice, drepturile omului
    • Necesită ratificarea de către toate cele 27 de state membre UE și parlamentele Mercosur
  1. Acordul Comercial Interimar (iTA) – acord de sine stătător:
    • Conține doar pilonul comercial
    • Intră în vigoare după aprobarea Parlamentului European
    • Nu necesită ratificare națională
    • Va fi înlocuit de EMPA după ratificarea completă a acestuia

Prevederi comerciale principale

Fișier:EU-Mercosur trade 2024.svg
Comerțul UE-Mercosur în 2024: importuri și exporturi pe categorii de produse
Reducerea tarifelor
Direcție Eliminare tarife Perioadă de tranziție
Mercosur → UE 92% din exporturi până la 10 ani
UE → Mercosur 91% din exporturi până la 15 ani

Beneficii pentru UE:[33]

  • Eliminarea tarifelor de 35% pe automobile și piese auto
  • Eliminarea tarifelor de 20% pe utilaje și 18% pe produse chimice și farmaceutice
  • Eliminarea tarifelor de 27% pe vinuri și 35% pe băuturi spirtoase
  • Cotă de 30.000 tone de brânzeturi fără taxe vamale
  • Protecția a 350 de indicații geografice (Parmigiano Reggiano, Champagne, Rioja etc.)
  • Acces la licitații publice în țările Mercosur
  • Economii estimate: 4,5 miliarde euro anual în taxe vamale

Concesii pentru Mercosur:

  • Cotă de 99.000 tone de carne de vită cu tarif redus de 7,5% (1,5% din producția UE)
  • Cotă de 180.000 tone de carne de pasăre fără taxe (1,3% din producția UE)
  • Cote pentru zahăr, etanol, orez, miere, porumb dulce
  • Acces preferențial pentru soia și derivate (deja fără tarife)

Clauze de salvgardare

Pentru a proteja fermierii europeni, acordul include:[32]

  • Clauze de salvgardare bilaterale: UE poate suspenda temporar preferințele tarifare dacă importurile cresc brusc
  • Investigații accelerate: pot fi finalizate în 4 luni (21 de zile în cazuri urgente)
  • Fond de criză de 6,3 miliarde euro pentru agricultură
  • Acces anticipat la până la 45 miliarde euro din bugetul PAC 2028–2034
  • Monitorizare sporită pentru produsele sensibile (carne de vită, pasăre, zahăr)

Prevederi privind sustenabilitatea

Acordul include un capitol dedicat dezvoltării durabile:[31]

  • Angajament de a preveni defrișările și de a stabiliza sau crește suprafața forestieră din 2030
  • Aplicarea Regulamentului UE privind defrișările (EUDR) pentru importurile din Mercosur
  • Respectarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice
  • Dispoziții privind drepturile lucrătorilor și standardele de muncă

Opoziție și controverse

Fișier:Farmers protest against EU-Mercosur Brussels 2024.jpg
Proteste ale fermierilor europeni împotriva acordului, Bruxelles, decembrie 2024

Acordul a generat opoziție semnificativă:

State membre UE care au votat împotrivă (9 ianuarie 2026):[34]

Preocupări exprimate:

  • Fermieri europeni: Temeri privind concurența neloială din partea producătorilor sud-americani care operează cu standarde de mediu și siguranță alimentară mai scăzute
  • Organizații de mediu: Risc de creștere a defrișărilor în Pădurea amazoniană și Cerrado
  • ONG-uri: Lipsa unor mecanisme de aplicare eficiente pentru angajamentele de mediu
  • Sindicate agricole: COPA-COGECA (reprezentând 23 milioane de fermieri) a descris acordul drept „un moment foarte întunecat"

Procesul de ratificare

După semnarea din 17 ianuarie 2026, acordul trebuie să parcurgă mai multe etape:[35]

  1. Acordul Comercial Interimar (iTA):
    • Aprobare de către Parlamentul European
    • Poate intra în vigoare în 2026
  1. Acordul de Parteneriat (EMPA):
    • Aprobare de către Parlamentul European
    • Ratificare de către toate cele 27 de parlamente naționale ale statelor membre UE
    • Ratificare de către parlamentele Mercosur
    • Proces estimat să dureze până în 2027 sau mai târziu

La 21 ianuarie 2026, Parlamentul European urmează să voteze dacă trimite acordul la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru verificarea legalității, ceea ce ar putea suspenda procesul de ratificare.[36]

Semnificație geopolitică

Acordul este considerat strategic din mai multe perspective:[37]

  • Diversificarea comerțului: Reduce dependența UE de China și atenuează impactul tarifelor impuse de administrația Trump
  • Acces la materii prime critice: Asigură aprovizionarea cu litiu, cobalt și alte minerale esențiale pentru tranziția verde
  • Contracararea influenței chineze: Oferă Mercosur o alternativă la Inițiativa Centura și Drumul
  • Susținerea multilateralismului: Demonstrează viabilitatea acordurilor comerciale bazate pe reguli într-o perioadă de protecționism

Alte acorduri comerciale

Acorduri comerciale ale Mercosur
Partener Tip acord An Statut
Israel Israel ALS 2007 În vigoare
Egipt Egipt ALS 2010 În vigoare
India India Acord preferențial 2004 În vigoare
Teritoriile Palestiniene Palestina ALS 2011 În vigoare
Format:Country data SACU SACU Acord preferențial 2008 În vigoare
Singapore Singapore ALS 2023 Semnat; în curs de ratificare
Format:Country data AELS AELS ALS 2025 Semnat (16 septembrie 2025)
Uniunea Europeană Uniunea Europeană Acord de parteneriat 2024–2026 Semnat; în curs de ratificare

Acordul Mercosur-Singapore (semnat decembrie 2023) marchează primul ALS al blocului cu o țară asiatică.[38]

Acordul Mercosur-AELS (semnat septembrie 2025) creează o zonă de liber schimb cu Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein, acoperind circa 300 de milioane de persoane.[39]

Relații cu China

China este cel mai mare partener comercial individual al Mercosur, devansând UE în 2009. Nu există un acord de liber schimb între cele două părți, dar China și-a exprimat intenția de a crește comerțul bilateral cu America de Sud la 500 de miliarde de dolari.[2]

Uruguay a solicitat negocierea unui ALS bilateral cu China, ceea ce a generat tensiuni în cadrul blocului, dat fiind că regulile Mercosur impun negocierea colectivă a acordurilor comerciale. Argentina și Bolivia participă la Inițiativa Centura și Drumul a Chinei.[2]

Relații cu Statele Unite

Nu există un acord de liber schimb între Mercosur și SUA. Negocierile pentru Zona de Liber Schimb a Americilor (FTAA/ALCA) au eșuat în 2005, în mare parte din cauza opoziției Braziliei și Argentinei. În noiembrie 2025, Marea Britanie și Brazilia au discutat lansarea negocierilor pentru un acord bilateral post-Brexit.[2]

Critici și limitări

Deși Mercosur a înregistrat succese în primele decenii de existență, blocul se confruntă cu critici persistente privind eficiența integrării economice, asimetriile interne și capacitatea instituțională.

Asimetrii economice

Brazilia domină covârșitor economia blocului, generând aproximativ 70% din PIB-ul combinat și 75% din populația totală. Această asimetrie creează dezechilibre structurale:[2]

Ponderea statelor membre în economia Mercosur (2024)
Stat % din PIB % din populație
Brazilia Brazilia ~70% ~71%
Argentina Argentina ~24% ~15%
Paraguay Paraguay ~2% ~2,5%
Uruguay Uruguay ~2,5% ~1,2%
Bolivia Bolivia ~1,5% ~4%

Paraguay și Uruguay au exprimat nemulțumiri privind beneficiile inegale ale integrării. Uruguay a încercat în mod repetat să negocieze acorduri comerciale bilaterale (inclusiv cu China), fiind blocat de regulile care impun negocierea colectivă.[2]

Uniune vamală incompletă

Mercosur este frecvent descris ca o „uniune vamală imperfectă" din cauza numeroaselor excepții de la tariful extern comun (TEC):[40]

  • Excepții sectoriale: Regimuri speciale pentru industria auto, bunuri de capital, informatică, telecomunicații
  • Liste naționale de excepții: Fiecare stat membru menține liste de produse exceptate temporar
  • Taxe de export: Argentina aplică taxe la exportul de soia și alte produse agricole, contrar spiritului pieței comune
  • Bariere netarifare: Proceduri vamale diferite, standarde tehnice nearmonizate, restricții fitosanitare

Spre deosebire de Uniunea Europeană, Mercosur nu a reușit să elimine complet barierele comerciale interne și nu dispune de o piață unică pentru servicii.

Comerț intra-bloc scăzut

Ponderea comerțului între statele membre în totalul schimburilor comerciale rămâne redusă comparativ cu alte blocuri regionale:[18]

Ponderea comerțului intra-bloc (comparație)
Bloc % comerț intra-bloc
Uniunea Europeană >60%
NAFTA/USMCA ~40%
ASEAN ~23%
Mercosur ~12-15%

Această pondere scăzută reflectă:

  • Structuri economice similare (toți sunt exportatori de materii prime)
  • Infrastructură de transport transfrontalieră subdezvoltată
  • Dependența de piețele externe (China, UE, SUA) pentru exporturi

Deficiențe instituționale

Structura interguvernamentală a Mercosur prezintă limitări semnificative:[27][29]

  • Lipsa supranaționalității: Deciziile necesită consens unanim, blocând reformele
  • Absența unui mecanism jurisdicțional eficient: Tribunalul Permanent de Revizuire are competențe limitate; statele preferă negocierile bilaterale
  • Parlasur consultativ: Parlamentul Mercosur nu are putere legislativă reală
  • Implementare neuniformă: Normele Mercosur sunt încorporate diferit în legislațiile naționale
  • Scăderea participării societății civile: Influența actorilor sociali în procesul decizional a diminuat după 2015

Tensiuni politice și democratice

Blocul a fost zguduit de crize politice în mai multe state membre:

  • Paraguay (2012): Suspendat temporar după destituirea controversată a președintelui Fernando Lugo, considerată de unii o „lovitură de stat parlamentară"
  • Venezuela (2016-prezent): Suspendată pentru nerespectarea normelor comerciale (decembrie 2016) și a clauzei democratice din Protocolul de la Ushuaia (august 2017); regimul Nicolás Maduro este acuzat de autoritarism
  • Brazilia (2016): Destituirea președintei Dilma Rousseff a generat tensiuni, deși nu a dus la sancțiuni
  • Argentina (2023-prezent): Președintele Javier Milei a amenințat în campania electorală cu retragerea din bloc, deși ulterior a susținut acordul cu UE

Aplicarea inconsecventă a clauzei democratice a fost criticată ca selectivă și politizată.

Critici de mediu

Mercosur este criticat pentru impactul ecologic al modelului său economic bazat pe exportul de materii prime:[41]

  • Defrișări: Expansiunea culturilor de soia și a pășunilor pentru bovine contribuie la defrișarea Amazoniei, Cerrado-ului și Gran Chaco
  • Pesticide: Țările Mercosur sunt lideri mondiali în utilizarea culturilor modificate genetic și a pesticidelor; unele substanțe interzise în UE sunt folosite pe scară largă
  • Emisii de gaze cu efect de seră: Agricultura și schimbarea destinației terenurilor sunt surse majore de emisii
  • Drepturi indigene: Expansiunea agricolă amenință teritoriile comunităților indigene

Acordul cu UE include angajamente privind prevenirea defrișărilor, dar criticii susțin că acestea nu sunt suficient de stricte sau aplicabile.

Lipsa unei monede comune

Proiectele de creare a unei monede comune au eșuat în mod repetat:

  • „Gaucho" (anii 1980): Propunere timpurie Argentina-Brazilia, abandonată
  • Discuții periodice: Reluate în 2019 și 2023, fără rezultate concrete
  • Obstacole: Diferențe majore în politicile macroeconomice, inflație ridicată (în special în Argentina și Venezuela), lipsa convergenței fiscale

Spre deosebire de Zona euro, Mercosur nu a reușit să creeze nici măcar un mecanism de coordonare monetară eficient.

Vulnerabilitate la crize economice

Blocul a fost afectat sever de crizele economice ale statelor membre:

  • 1999: Devalorizarea realului brazilian a afectat competitivitatea Argentinei
  • 2001-2002: Colapsul economic argentinian a redus dramatic comerțul intra-bloc
  • 2014-2016: Recesiunea braziliană a încetinit întreaga regiune
  • 2020: Pandemia COVID-19 a provocat cea mai severă recesiune din 1930, cu creșterea sărăciei și inegalității

Lipsa unui mecanism de stabilizare macroeconomică (echivalent al MES european) lasă blocul vulnerabil la șocuri asimetrice.

Perspective de reformă

Analiștii au propus diverse reforme pentru revitalizarea blocului:[23]

  • Flexibilizarea regulilor pentru a permite acorduri comerciale bilaterale ale statelor membre
  • Reducerea suplimentară a tarifului extern comun
  • Crearea unor instituții supranaționale cu putere reală de decizie
  • Modernizarea agendei pentru a include economia digitală și economia verde
  • Consolidarea mecanismelor de aplicare a normelor democratice și de mediu

Acordul cu UE este văzut de susținători ca un catalizator pentru modernizarea Mercosur, în timp ce criticii avertizează că ar putea adânci asimetriile existente.

Simboluri

Fișier:Emblem of Mercosur.svg
Emblema oficială a Mercosur
Knownlyx encyclopedia image
Steagul Mercosur

Emblemă și steag

Emblema Mercosur prezintă patru stele ale Crucii Sudului (constelația Crux), vizibilă din emisfera sudică, simbolizând cele patru state fondatoare. Stelele sunt dispuse pe un arc care sugerează orizontul și mișcarea spre viitor. Culorile verde și albastru reprezintă vegetația și cerul Americii de Sud.[3]

Steagul oficial reproduce emblema pe fond alb și este utilizat la reuniunile și evenimentele oficiale ale blocului.

Motto

Motto-ul oficial al Mercosur este:

„„Nuestro Norte es el Sur"”

Expresia, atribuită artistului uruguayan Joaquín Torres García, inversează perspectiva tradițională a hărților (cu nordul în sus) și afirmă identitatea și orientarea sudamericană a blocului. Motto-ul subliniază ideea că America de Sud își definește propriul destin și nu se raportează la „nordul" dezvoltat ca reper unic.[42]

Denumiri oficiale

Numele blocului în cele trei limbi recunoscute:

Limba Denumire Abreviere
Spaniolă Mercado Común del Sur Mercosur
Portugheză Mercado Comum do Sul Mercosul
Guarani Ñemby Ñemuha —

Ziua Mercosur

26 martie este celebrată anual ca Ziua Mercosur, marcând aniversarea semnării Tratatului de la Asunción din 1991. Cu această ocazie sunt organizate evenimente culturale, expoziții și activități educaționale în statele membre.[3]

Sediul

Sediul permanent al Secretariatului Mercosur se află în Montevideo, Uruguay. Tribunalul Permanent de Revizuire are sediul în Asunción, Paraguay.

Vezi și

Note

  1. ^ a b c d e Mercosur (ed.). „MERCOSUR Countries”. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y Council on Foreign Relations, ed. (). „Mercosur: South America's Fractious Trade Bloc”. Accesat în .  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "cfr_mercosur" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  3. ^ a b c d e f Mercosur (ed.). „What is MERCOSUR?”. Accesat în .  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "mercosur_brief" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  4. ^ a b c d e f g AS/COA (ed.). „Explainer: What Is Mercosur?”. Accesat în . 
  5. ^ a b Consiliul Uniunii Europene (ed.). „EU-Mercosur trade: facts and figures”. Accesat în . 
  6. ^ EBSCO Research Starters (ed.). „Birth of the Southern Common Market”. Accesat în . 
  7. ^ NYU Law Global (ed.). „MERCOSUR Legal Research – Sources and Documents”. Accesat în . 
  8. ^ SICE - Organization of American States (ed.). „Treaty of Asuncion”. Accesat în . 
  9. ^ WIPO Lex, ed. (). „Treaty establishing a Common Market (Asunción Treaty)”. Accesat în . 
  10. ^ a b Mercosur (ed.). „Parlamento del MERCOSUR”. Accesat în . 
  11. ^ a b Mercosur, ed. (). „Protocolo de Olivos para la Solución de Controversias en el MERCOSUR”. Accesat în . 
  12. ^ a b Mercosur, ed. (). „Suspensión de Venezuela en el MERCOSUR”. Accesat în . 
  13. ^ World Bank (ed.). „Data for Brazil, Argentina, Uruguay, Paraguay”. Accesat în . 
  14. ^ a b c d Mercosur (ed.). „Operations”. Accesat în . 
  15. ^ a b c Ministerul Afacerilor Externe al Braziliei (ed.). „MERCOSUR”. Accesat în . 
  16. ^ Mercosur (ed.). „Organigrama”. Accesat în . 
  17. ^ FOCEM (ed.). „FOCEM - Fondo para la Convergencia Estructural del MERCOSUR”. Accesat în . 
  18. ^ a b Ministerul Afacerilor Externe al Argentinei, ed. (2024-06). „Mercosur Total Trade” (PDF). Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  19. ^ a b Comisia Europeană (ed.). „EU-Mercosur Partnership Agreement: Agriculture”. Accesat în . 
  20. ^ a b GERPISA, ed. (). „The new international political economy of the automotive industry: deglobalization trends and challenges for Mercosur”. Accesat în . 
  21. ^ Atlantic Council, ed. (). „The EU and Mercosur are creating one of the world's largest free trade areas”. Accesat în . 
  22. ^ Eurostat, ed. (). „EU-Mercosur trade up substantially in the last decade”. Accesat în . 
  23. ^ a b c HCO, ed. (2025-09). „Mercosur: Exploring Objectives, Challenges, and Future Prospects”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  24. ^ a b c Global Forum on Migration and Development (ed.). „MERCOSUR Residence Agreement”. Accesat în . 
  25. ^ Newland Chase, ed. (2022-01). „South America: Ten Years of Freedom of Movement”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  26. ^ Envoy Global, ed. (2025-02). „Mercosur Residence Agreement: Simplified Work and Residence for South Americans”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  27. ^ a b c d Migration Policy Institute, ed. (2022-02). „Free Movement in South America: The Emergence of an Alternative Model”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  28. ^ CitizenX, ed. (2025-08). „Benefits of Holding a MERCOSUR Passport in 2025”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  29. ^ a b Taylor & Francis, ed. (). „Intraregional mobility and free movement in Mercosur”. Accesat în . 
  30. ^ Consiliul Uniunii Europene, ed. (). „EU-Mercosur: Council greenlights signature of the comprehensive partnership and trade agreement”. Accesat în . 
  31. ^ a b Parlamentul European (ed.). „The trade pillar of the EU-Mercosur Partnership Agreement”. Accesat în . 
  32. ^ a b Consiliul UE (ed.). „EU-Mercosur agreements explained”. Accesat în . 
  33. ^ Comisia Europeană (ed.). „EU-Mercosur Partnership Agreement: Opening opportunities for European farmers”. Accesat în . 
  34. ^ Eunews, ed. (). „EU clinches Mercosur deal as von der Leyen celebrates”. Accesat în . 
  35. ^ Parlamentul European – Think Tank, ed. (). „Ratification scenarios for the EU-Mercosur agreement”. Accesat în . 
  36. ^ Eunews, ed. (). „European Parliament and the Court of Justice: the next hurdles for the EU-Mercosur deal”. Accesat în . 
  37. ^ Atlantic Council, ed. (). „The EU and Mercosur are creating one of the world's largest free trade areas”. Accesat în . 
  38. ^ Asian Development Bank (ed.). „Singapore-MERCOSUR Free Trade Agreement”. Accesat în . 
  39. ^ EFTA, ed. (2025-07). Chapter by Chapter factsheet.pdf „EFTA-Mercosur FTA” Verificați valoarea |url= (ajutor) (PDF). Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  40. ^ Aduana News, ed. (2025-04). „MERCOSUR at a crossroads: challenges and opportunities”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  41. ^ Earth.Org, ed. (2025-08). „The EU-Mercosur Deal Comes With Serious Environmental and Social Implications”. Accesat în 17 ianuarie 2026.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  42. ^ Vaia (ed.). „Mercosur: Definition, Countries & Purpose”. Accesat în . 

Bibliografie

  • Bouzas, Roberto (). Mercosur: Regional Integration, World Markets (în engleză). Lynne Rienner Publishers. ISBN 978-1588261038. 
  • Gardini, Gian Luca (). The Origins of Mercosur: Democracy and Regionalization in South America (în engleză). Palgrave Macmillan. ISBN 978-0230104648. 
  • Malamud, Andrés (). Mercosur Turns 15: Between Rising Rhetoric and Declining Achievement (în engleză). 18. Cambridge Review of International Affairs. 
  • Gómez-Mera, Laura (). Power and Regionalism in Latin America: The Politics of Mercosur (în engleză). University of Notre Dame Press. ISBN 978-0268029869. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mercosur

Content available under CC BY-SA 4.0.

Source: Wikipedia.