PL EN DE FR ES IT PT RU JA ZH NL UK TR KO CS SV AR VI FA ID HU RO NO FI

Jurasic

Perioada Jurasic
Acum 201.3–145 milioane de ani
Knownlyx encyclopedia image

O hartă a Pământului așa cum arăta acum 170 de milioane de ani, în Jurasicul Mijlociu

Conținut mediu de O2 atmosferic pe durata perioadei c. 26 vol %
(130 % din nivelul modern)
Conținut mediu de CO2 atmosferic pe durata perioadei c. 1950 ppm
(7 ori nivelul preindustrial)
Temperatura medie a suprafeței pe durata perioadei c. 16.5 °C
(3 °C deasupra nivelului modern)

Jurasicul (de la munții Jura) este o perioadă geologică care a durat aproximativ 55 de milioane de ani (între acum 200 de milioane de ani și 145 de milioane de ani în urmă), fiind precedată de Triasic și urmată de Cretacic. Jurasicul constitute perioada de mijloc a Erei Mezozoice, cunoscută de asemenea ca perioada reptilelor. Începutul perioadei este marcat de marea extincție din Triasic–Jurasic. Două alte extincții au avut loc în această perioadă: evenimentul din Jurasicul timpuriu și evenimentul din Jurasicul târziu; totuși niciunul dintre acestea două nu se numără printre cele cinci masive extincții în masă.

Jurasicul este numit după Munții Jura din Alpii Europeni, unde s-au identificat pentru prima dată straturi de calcar din această perioadă.[1]

Etimologie și istoric

Knownlyx encyclopedia image
Portretul lui Alexandre Brongniart, cel care a inventat termenul „jurasic”

Termenul „Jurasic” este legat de Munții Jura, un lanț muntos împădurit situat în principal de-a lungul graniței dintre Franța și Elveția. Numele „Jura” provine din rădăcina celtică jor, prin intermediul galicului iuris („munte împădurit”), care a fost împrumutată în latină ca nume de loc, evoluând în Juria și, în final, Jura.

În timpul unei călătorii prin regiune în 1795, naturalistul german Alexander von Humboldt a observat că depozitele de carbonat din Munții Jura erau distincte din punct de vedere geologic de formațiunile Muschelkalk din perioada Triasicului, aflate în sudul Germaniei, însă a concluzionat eronat că acestea ar fi mai vechi. Ulterior, în 1799, el le-a numit Jura-Kalkstein („calcar de Jura”).[2]

În 1829, naturalistul francez Alexandre Brongniart a publicat o lucrare intitulată „Descrierea terenurilor care constituie scoarța Pământului sau Eseu asupra structurii pământurilor cunoscute ale lumii”. În această carte, Brongniart a utilizat sintagma terrains jurassiques pentru a corela „calcarul de Jura” al lui Humboldt cu calcarele oolitice de vârstă similară din marea Britanie, inventând și publicând astfel termenul „jurasic”.[3][2]

Geologul german Leopold von Buch a stabilit în 1839 diviziunea tripartită a Jurasicului, numind perioadele de la cea mai veche la cea mai recentă: Jurasicul Negru, Jurasicul Brun și Jurasicul Alb.[4] Geologul William Phillips a colaborat cu William Conybeare pentru a cerceta mai amănunțit Jurasicul Negru englez.

Între 1842 și 1852, paleontologul francez Alcide d'Orbigny a împărțit Jurasicul în zece stadii, bazându-se pe asociațiile de amoniți și alte fosile din Anglia și Franța; dintre acestea, șapte sunt folosite și astăzi, deși niciunul nu și-a păstrat definiția originală. În 1858, geologul și paleontologul german Friedrich August von Quenstedt a divizat cele trei serii ale lui von Buch din regiunea Jura Șvabă în șase subdiviziuni definite prin amoniți și alte fosile. Paleontologul german Albert Oppel, în studiile sale dintre 1856 și 1858, a modificat schema originală a lui d’Orbigny și a subdivizat stadiile în zone biostratigrafice, bazate în principal pe amoniți. Majoritatea stadiilor moderne ale Jurasicului au fost formalizate la Colocviul Jurasicului din Luxemburg, în 1962.[2]

Paleogeografie și tectonică

Knownlyx encyclopedia image
Hartă geografică din Jurasic timpuriu, acum aproximativ 190 de milioane de ani

La începutul Jurasicului, toate marile mase continentale ale lumii erau unite în supercontinentul Pangaea, care, în timpul Jurasicului timpuriu, a început să se fragmenteze în supercontinentul nordic Laurasia și supercontinentul sudic Gondwana.[5] Procesul de separare dintre America de Nord și Africa a fost primul care s-a declanșat, fenomen asociat cu formarea Provinciei Magmatice a Atlanticului Central.[6]

În timpul Jurasicului, Oceanul Atlantic de Nord a rămas relativ îngust, în timp ce Atlanticul de Sud nu s-a deschis decât în Cretacic.[7][6] Continentele erau înconjurate de oceanul Panthalassa, iar oceanul Tethys se întindea între Gondwana și Asia. La sfârșitul Triasicului, a avut loc o transgresiune marină în Europa, care a inundat mare parte din centrul și vestul continentului, transformându-l într-un arhipelag de insule înconjurate de mări puțin adânci.[8] În această perioadă, atât Polul Nord, cât și Polul Sud erau acoperiți de oceane.[5] Începând cu Jurasicul timpuriu, Oceanul Boreal a fost conectat de proto-Atlantic prin „Coridorul Viking” sau Calea Maritimă Transcontinentală Laurasiană, un pasaj lat de câteva sute de kilometri situat între Scutul Baltic și Groenlanda.[9][10][11] În timpul perioaei Callovian, s-a format Marea Epicontinentală Turgai, creând o barieră marină între Europa și Asia.[12]

Knownlyx encyclopedia image
Harta Europei acum aproximativ 180 milioane de ani, un arhipelag de insule înconjurate de mări puțin adânci.

Madagascarul și Antarctica au început să se despartă de Africa spre sfârșitul Jurasicului timpuriu, proces asociat cu erupțiile Karoo-Ferrar; acest eveniment a deschis vestul Oceanului Indian și a marcat începutul fragmentării Gondwanei.[13][14] La începutul Jurasicului, America de Nord și America de Sud erau încă unite, însă până la începutul Jurasicului târziu acestea s-au separat, formând Calea Maritimă Caraibiană (cunoscută și sub numele de Coridorul Hispanic), care conecta Oceanul Atlantic de Nord cu estul Panthalassei. Datele paleontologice sugerează că această cale maritimă ar fi fost deschisă încă din Jurasicul timpuriu.[15]

În Jurasicul timpuriu, acum aproximativ 190 de milioane de ani, Placa Pacificului a luat naștere la joncțiunea triplă a plăcilor tectonice Farallon, Phoenix și Izanagi, cele trei plăci oceanice principale ale Panthalassa. Joncțiunea triplă, anterior stabilă, se transformase într-o configurație instabilă, înconjurată pe toate părțile de falii transformante din cauza unei îndoiri la una dintre limitele plăcilor, ceea ce a dus la formarea Plăcii Pacifice în centrul joncțiunii.[16] În Jurasicul mijlociu până la începutul Jurasiului târziu, Calea maritimă Sundance, o mare interioară puțin adâncă, acoperea o mare parte din nord-vestul Americii de Nord.[17]

Nivelul mării în cadrul tendințelor pe termen lung de-a lungul Jurasiculului a fost ciclic, cu 64 de fluctuații, dintre care 15 au fost peste 75 de metri. Cea mai remarcabilă ciclicitate în rocile jurasice este de ordinul patru, cu o periodicitate de aproximativ 410.000 de ani.[18]

În timpul Jurasiculului timpuriu, oceanele lumii au trecut de la o chimie a mării de aragonit la o chimie a mării de calcit, favorizând dizolvarea aragonitului și precipitarea calcitului.[19] Ascensiunea planctonului calcaros în timpul Jurasiculului mijlociu a modificat profund chimia oceanelor, depunerea planctonului biomineralizat pe fundul oceanului acționând ca un tampon împotriva emisiilor mari de CO2.[20]

Clima

Knownlyx encyclopedia image
Reconstrucție paleoartistică a nordului Germaniei în perioada Jurasicului. Prezintă doi Compsognathus în prim-plan și un Archaeopteryx pe o ramură în dreapta, precum și un Brachiosaurus (în maro deschis) în fundal.

Clima Jurasicului a fost în general mai caldă decât cea din prezent, cu aproximativ 5–10 °C, cu dioxid de carbon atmosferic probabil de aproximativ patru ori mai mare. Se știe însă că în această perioadă au avut loc intervale intermitente de „puseuri de frig”, care au întrerupt climatul de seră altfel cald.[21]

În perioada Jurasică, pădurile au crescut probabil foarte aproape de poli, unde verile erau calde, iar iernile reci și, uneori, cu zăpadă. Este puțin probabil să fi existat calote glaciare întinse, deoarece temperaturile ridicate din timpul verii împiedicau acumularea persistentă a zăpezii, deși pot să fi existat ghețari montani locali.[22] Temperatura apelor oceanice de adâncime era probabil cu circa 8 °C mai mare decât în prezent, iar recifele de corali se dezvoltau la latitudini cu aproximativ 10 grade mai nord și mai sud față de azi.

Pădurile tropicale umede și tundra erau probabil foarte rare sau chiar absente.[22] Datorită fragmentării supercontinentului Pangea, ciclul hidrologic a devenit mult mai intens și mai activ în Jurasic.[23]

Începutul Jurasicului a fost marcat probabil de o creștere bruscă a temperaturilor, legată de extincția de la sfârșitul Triasicului și de erupțiile masive din provincia magmatică a Atlanticului Central. Prima parte a Jurasicului a cunoscut o perioadă mai rece, între aproximativ 199 și 183 de milioane de ani în urmă.[24] S-au propus dovezi pentru existența unor glaciații în emisfera nordică atât în Pliensbachianul timpuriu, cât și în cel târziu.[25][26][27]

A urmat o creștere semnificativă a temperaturilor globale cu circa 4–8 °C în prima parte a Toarcianului, corespunzătoare Evenimentului Oceanic Anoxic Toarcian și erupțiilor provinciilor magmatice mari Karoo-Ferrar din sudul Gondwanei. Această perioadă caldă a durat până spre sfârșitul Toarcianului, în jur de 174 de milioane de ani în urmă.[24] În Intervalul cald toarcian, temperaturile suprafeței oceanice au depășit probabil 30 °C, iar regiunile ecuatoriale și subtropicale (între 30° N și 30° S) au fost extrem de aride. În interiorul Pangeei, temperaturile puteau depăși 40 °C.

După această fază caldă a venit intervalul rece al Jurasicicului mijlociu, între 174 și 164 de milioane de ani în urmă,[24] care ar fi putut include episoade scurte și trecătoare de condiții glaciare.[28][29]

Clima europeană a devenit vizibil mai umedă la granița Aalenian-Bajocian, dar apoi a devenit mai aridă în mijlocul Bajocianului. Este posibil să fi existat o epocă glaciară scurtă spre sfârșitul Bajocianului.[30] La trecerea Callovian-Oxfordian s-a produs o răcire globală notabilă,[31][32] posibil chiar o perioadă glaciară.[33] Aceasta a fost urmată de un interval cald, între 164 și 150 de milioane de ani în urmă.[24] Pe baza distribuției lemnului fosil, aceasta a fost una dintre cele mai umede perioade ale Jurasicului.[34]

Interiorul Pangeei a avut variații sezoniere mai puțin extreme decât în perioadele calde anterioare, deoarece extinderea Atlanticului Central și a Oceanului Indian de Vest a adus noi surse de umiditate.[24] Sfârșitul Jurasicului a fost marcat de un interval rece, care a început în jurul a 150 de milioane de ani în urmă și s-a prelungit în Cretacicul timpuriu.[24]

Viața

Fauna terestră

Uscatul era dominat de reptile. Jurasicul a fost epoca de aur pentru marii dinozauri erbivori cunoscuți sub numele de sauropodele — Camarasaurus, Apatosaurus, Diplodocus, Brachiosaurus și multe altele, care au cutreierat pământul până în perioada târzie a perioadei. Deși mărimea lor ar putea sugerea că erau invulnerabili (puteau atinge 35 metri lungime și 60 tone greutate), ei au fost prada unor mari terapode (dinozauri carnivori), cum ar fi Ceratosaurus, Megalosaurus, Torvosaurus și Allosaurus. Cei mai mulți dinozauri însă aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul.

În tufișuri existau diferite tipuri de mamifere timpurii, precum și tritilodontide, șopârle ca sphenodonți și lissamphibia timpurii. Lissamphibia au evoluat apărând primele salamandre și caeciliane.[35]

  • Diplodocus, care atingea lungimi de peste 30 m, era o sauropodă obișnuită în timpul Jurasicului târziu.
    Diplodocus, care atingea lungimi de peste 30 m, era o sauropodă obișnuită în timpul Jurasicului târziu.
  • Allosaurus a fost unul din cei mai mari prădători de uscat din timpul Jurasicului.
    Allosaurus a fost unul din cei mai mari prădători de uscat din timpul Jurasicului.
  • Stegosaurus este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri care au trăit în Jurasicul mijlociu și târziu.
    Stegosaurus este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri care au trăit în Jurasicul mijlociu și târziu.
  • Archaeopteryx, o pasăre primitivă, a apărut în Jurasicul târziu.
    Archaeopteryx, o pasăre primitivă, a apărut în Jurasicul târziu.

Fauna marină

În oceane, vertebratele primare sunt bine reprezentate de pești și reptile marine. Jurasicul târziu include ichthiozauri, plesiozauri, pliozauri, rechini și crocodili uriași care dominau apele.[36] Numeroase broaște țestoase pot fi găsite în lacuri și râuri.[37][38]

Subdiviziuni

Jurasicul se divide în: Jurasicul timpuriu, Jurasicul mijlociu și Jurasicul târziu.

Epocă Vârstă Limita inferioară
Cretacicul timpuriu Berriasian 143.1 ± 0.6 Ma
Jurasicul târziu Tithonian 149.2 ± 0.7 Ma
Kimmeridgian 154.8 ± 0.8 Ma
Oxfordian 161.5 ± 1.0 Ma
Jurasicul mijlociu Callovian 165.3 ± 1.1 Ma
Bathonian 168.2 ± 1.2 Ma
Bajocian 170.9 ± 0.8 Ma
Aalenian 174.7 ± 0.8 Ma
Jurasicul timpuriu Toarcian 184.2 ± 0.3 Ma
Pliensbachian 192.9 ± 0.3 Ma
Sinemurian 199.5 ± 0.3 Ma
Hettangian 201.4 ± 0.2 Ma

Note

  1. ^ Laiu-Despău, Octavian (). Dicționar de eponime : de la nume proprii la nume comune (ed. a 2-a rev. augmentată). București: Saeculum I.O. p. 139. 
  2. ^ a b c Ogg, J.G.; Hinnov, L.A.; Huang, C. (), „Jurassic”Necesită abonament cu plată, The Geologic Time Scale (în engleză), Elsevier, pp. 731–791, doi:10.1016/b978-0-444-59425-9.00026-3, ISBN 978-0-444-59425-9, accesat în  
  3. ^ Brongniart, Alexandre (). Tableau des terrains qui composent l'écorce du globe ou essai sur la structure de la partie connue de la terre [Description of the Terrains that Constitute the Crust of the Earth or Essay on the Structure of the Known Lands of the Earth] (în franceză). Strasbourg, France: F.G. Levrault – via Gallica.  From p. 221, footnote 2: "Souvent aussi calcaire oolithique moyen ou principal (great oolithe); mais le nom de terrains jurassiques nous paroît préférable […] analogue à celle de la chaîne du Jura." (Often also middle or principal oolitic limestone (great oolithe); but the name of "Jurassic terrains" seems to us preferable, because it is more general, because it indicates a terrain composed of different rocks, being in a geognostic position analogous to that of the Jura chain.)
  4. ^ von Buch, L., 1839. Über den Jura in Deutschland. Der Königlich Preussischen Akademie der Wissenschaften, Berlin, p. 87.
  5. ^ a b Scotese, Christopher R. (). „An Atlas of Phanerozoic Paleogeographic Maps: The Seas Come In and the Seas Go Out”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences (în engleză). 49 (1): 679–728. Bibcode:2021AREPS..49..679S. doi:10.1146/annurev-earth-081320-064052 Accesibil gratuit. ISSN 0084-6597. 
  6. ^ a b Frizon de Lamotte, Dominique; Fourdan, Brendan; Leleu, Sophie; Leparmentier, François; de Clarens, Philippe (). „Style of rifting and the stages of Pangea breakup”. Tectonics (în engleză). 34 (5): 1009–1029. Bibcode:2015Tecto..34.1009F. doi:10.1002/2014TC003760 Accesibil gratuit. 
  7. ^ Hosseinpour, Maral; Williams, Simon; Seton, Maria; Barnett-Moore, Nicholas; Müller, R. Dietmar (). „Tectonic evolution of Western Tethys from Jurassic to present day: coupling geological and geophysical data with seismic tomography models”. International Geology Review (în engleză). 58 (13): 1616–1645. Bibcode:2016IGRv...58.1616H. doi:10.1080/00206814.2016.1183146. hdl:2123/20835 Accesibil gratuit. ISSN 0020-6814. 
  8. ^ Barth, G.; Franz, M.; Heunisch, C.; Ernst, W.; Zimmermann, J.; Wolfgramm, M. (). „Marine and terrestrial sedimentation across the T–J transition in the North German Basin”Necesită abonament cu plată. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology (în engleză). 489: 74–94. Bibcode:2018PPP...489...74B. doi:10.1016/j.palaeo.2017.09.029. ISSN 0031-0182. 
  9. ^ Korte, Christoph; Hesselbo, Stephen P.; Ullmann, Clemens V.; Dietl, Gerd; Ruhl, Micha; Schweigert, Günter; Thibault, Nicolas (decembrie 2015). „Jurassic climate mode governed by ocean gateway”. Nature Communications (în engleză). 6 (1). Bibcode:2015NatCo...610015K. doi:10.1038/ncomms10015. ISSN 2041-1723. PMC 4682040 Accesibil gratuit. PMID 26658694. 
  10. ^ Bjerrum, Christian J.; Surlyk, Finn; Callomon, John H.; Slingerland, Rudy L. (august 2001). „Numerical paleoceanographic study of the Early Jurassic Transcontinental Laurasian Seaway”. Paleoceanography and Paleoclimatology (în engleză). 16 (4): 390–404. Bibcode:2001PalOc..16..390B. doi:10.1029/2000PA000512. 
  11. ^ Mitchell, Andrew J.; Allison, Peter A.; Gorman, Gerald J.; Piggott, Matthew D.; Pain, Christopher C. (). „Tidal circulation in an ancient epicontinental sea: The Early Jurassic Laurasian Seaway”Necesită abonament cu plată. Geology. 39 (3): 207–210. Bibcode:2011Geo....39..207M. doi:10.1130/G31496.1. Accesat în . 
  12. ^ Upchurch, Paul; Hunn, Craig A.; Norman, David B. (). „An analysis of dinosaurian biogeography: evidence for the existence of vicariance and dispersal patterns caused by geological events”. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences. 269 (1491): 613–621. doi:10.1098/rspb.2001.1921. PMC 1690931 Accesibil gratuit. PMID 11916478. 
  13. ^ Geiger, Markus; Clark, David Norman; Mette, Wolfgang (martie 2004). „Reappraisal of the timing of the breakup of Gondwana based on sedimentological and seismic evidence from the Morondava Basin, Madagascar”Necesită abonament cu plată. Journal of African Earth Sciences (în engleză). 38 (4): 363–381. Bibcode:2004JAfES..38..363G. doi:10.1016/j.jafrearsci.2004.02.003. 
  14. ^ Nguyen, Luan C.; Hall, Stuart A.; Bird, Dale E.; Ball, Philip J. (iunie 2016). „Reconstruction of the East Africa and Antarctica continental margins: AFRICA-ANTARCTICA RECONSTRUCTION”. Journal of Geophysical Research: Solid Earth (în engleză). 121 (6): 4156–4179. doi:10.1002/2015JB012776 Accesibil gratuit. 
  15. ^ Iturralde-Vinent, Manuel A. (). „The Conflicting Paleontologic versus Stratigraphic Record of the Formation of the Caribbean Seaway”. The Circum-Gulf of Mexico and the Caribbean: Hydrocarbon Habitats, Basin Formation and Plate Tectonics (în engleză). 79. American Association of Petroleum Geologists. doi:10.1306/M79877. ISBN 978-1-62981-054-6. 
  16. ^ Boschman, Lydian M.; van Hinsbergen, Douwe J. J. (iulie 2016). „On the enigmatic birth of the Pacific Plate within the Panthalassa Ocean”. Science Advances (în engleză). 2 (7). Bibcode:2016SciA....2E0022B. doi:10.1126/sciadv.1600022. ISSN 2375-2548. PMC 5919776 Accesibil gratuit. PMID 29713683. 
  17. ^ Danise, Silvia; Holland, Steven M. (iulie 2018). „A Sequence Stratigraphic Framework for the Middle to Late Jurassic of the Sundance Seaway, Wyoming: Implications for Correlation, Basin Evolution, and Climate Change”Necesită abonament cu plată. The Journal of Geology (în engleză). 126 (4): 371–405. Bibcode:2018JG....126..371D. doi:10.1086/697692. ISSN 0022-1376. 
  18. ^ Haq, Bilal U. (). „Jurassic Sea-Level Variations: A Reappraisal”. GSA Today: 4–10. doi:10.1130/GSATG359A.1 Accesibil gratuit. 
  19. ^ Vulpius, Sara; Kiessling, Wolfgang (ianuarie 2018). „New constraints on the last aragonite–calcite sea transition from early Jurassic ooids”Necesită abonament cu plată. Facies (în engleză). 64 (1): 3. Bibcode:2018Faci...64....3V. doi:10.1007/s10347-017-0516-x. ISSN 0172-9179. 
  20. ^ Eichenseer, Kilian; Balthasar, Uwe; Smart, Christopher W.; Stander, Julian; Haaga, Kristian A.; Kiessling, Wolfgang (august 2019). „Jurassic shift from abiotic to biotic control on marine ecological success”. Nature Geoscience (în engleză). 12 (8): 638–642. Bibcode:2019NatGe..12..638E. doi:10.1038/s41561-019-0392-9. hdl:10026.1/14472 Accesibil gratuit. ISSN 1752-0894. 
  21. ^ Dai, Xianduo; Du, Yuansheng; Ziegler, Martin; Wang, Chaowen; Ma, Qianli; Chai, Rong; Guo, Hua (). „Middle Triassic to Late Jurassic climate change on the northern margin of the South China Plate: Insights from chemical weathering indices and clay mineralogy”. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology. 585. Bibcode:2022PPP...58510744D. doi:10.1016/j.palaeo.2021.110744. hdl:1874/419504 Accesibil gratuit. Accesat în . 
  22. ^ a b Sellwood, Bruce W.; Valdes, Paul J. (). „Jurassic climates”Necesită abonament cu plată. Proceedings of the Geologists' Association (în engleză). 119 (1): 5–17. Bibcode:2008PrGA..119....5S. doi:10.1016/S0016-7878(59)80068-7. 
  23. ^ Allmon, Warren D.; Martin, Ronald E. (). „Seafood through time revisited: the Phanerozoic increase in marine trophic resources and its macroevolutionary consequences”Necesită abonament cu plată. Paleobiology (în engleză). 40 (2): 256–287. doi:10.1666/13065. ISSN 0094-8373. Accesat în . 
  24. ^ a b c d e f Scotese, Christopher R.; Song, Haijun; Mills, Benjamin J.W.; van der Meer, Douwe G. (aprilie 2021). „Phanerozoic paleotemperatures: The earth's changing climate during the last 540 million years”. Earth-Science Reviews. 215. Bibcode:2021ESRv..21503503S. doi:10.1016/j.earscirev.2021.103503. ISSN 0012-8252.  Alt URL
  25. ^ Bougeault, Cédric; Pellenard, Pierre; Deconinck, Jean-François; Hesselbo, Stephen P.; Dommergues, Jean-Louis; Bruneau, Ludovic; Cocquerez, Théophile; Laffont, Rémi; Huret, Emilia; Thibault, Nicholas (februarie 2017). „Climatic and palaeoceanographic changes during the Pliensbachian (Early Jurassic) inferred from clay mineralogy and stable isotope (C-O) geochemistry (NW Europe)”. Global and Planetary Change. 149: 139–152. Bibcode:2017GPC...149..139B. doi:10.1016/j.gloplacha.2017.01.005. hdl:10871/25335 Accesibil gratuit. Accesat în . 
  26. ^ Ruebsam, Wolfgang; Mayer, Bernhard; Schwark, Lorenz (ianuarie 2019). „Cryosphere carbon dynamics control early Toarcian global warming and sea level evolution”Necesită abonament cu plată. Global and Planetary Change (în engleză). 172: 440–453. Bibcode:2019GPC...172..440R. doi:10.1016/j.gloplacha.2018.11.003. 
  27. ^ Ruebsam, Wolfgang; Schwark, Lorenz (). „Impact of a northern-hemispherical cryosphere on late Pliensbachian–early Toarcian climate and environment evolution”Necesită abonament cu plată. Geological Society, London, Special Publications (în engleză). 514 (1): SP514–2021–11. Bibcode:2021GSLSP.514..359R. doi:10.1144/SP514-2021-11. ISSN 0305-8719. 
  28. ^ Ikeda, Masayuki; Bôle, Maximilien; Baumgartner, Peter O. (). „Orbital-scale changes in redox condition and biogenic silica/detrital fluxes of the Middle Jurassic Radiolarite in Tethys (Sogno, Lombardy, N-Italy): Possible link with glaciation?”Necesită abonament cu plată. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology. 457: 247–257. Bibcode:2016PPP...457..247I. doi:10.1016/j.palaeo.2016.06.009. Accesat în . 
  29. ^ Li, Jun; Huang, Cheng-Min; Yang, Guo-Lin; Pan, Yuan-Yuan; Wen, Xing-Yue (ianuarie 2022). „Middle Jurassic climate oscillations from paleosol records of the Sichuan Basin, SW China”. Journal of Palaeogeography. 11 (1): 97–122. Bibcode:2022JPalG..11...97L. doi:10.1016/j.jop.2022.01.003 Accesibil gratuit. 
  30. ^ Hesselbo, Stephen P.; Morgans-Bell, Helen S.; McElwain, Jennifer C.; Rees, P. McAllister; Robinson, Stuart A.; Ross, C. Elizabeth (mai 2003). „Carbon-Cycle Perturbation in the Middle Jurassic and Accompanying Changes in the Terrestrial Paleoenvironment”Necesită abonament cu plată. The Journal of Geology (în engleză). 111 (3): 259–276. Bibcode:2003JG....111..259H. doi:10.1086/373968. ISSN 0022-1376. Accesat în – via The University of Chicago Press Journals. 
  31. ^ Jenkyns, Hugh C.; Schouten-Huibers, L.; Schouten, S.; Sinninghe Damsté, Jaap S. (). „Warm Middle Jurassic–Early Cretaceous high-latitude sea-surface temperatures from the Southern Ocean”. Climate of the Past. 8 (1): 215–226. Bibcode:2012CliPa...8..215J. doi:10.5194/cp-8-215-2012 Accesibil gratuit. Accesat în . 
  32. ^ Li, Gaojie; Xia, Guoqing; Yi, Haisheng; Wu, Chihua; Wagreich, Michael (). „Climate changes as recorded in stable carbon isotopic compositions of the Late Jurassic marine sedimentary succession in the Qiangtang Basin, Northern Tibet”Necesită abonament cu plată. Journal of Asian Earth Sciences. 236. Bibcode:2022JAESc.23605317L. doi:10.1016/j.jseaes.2022.105317. Accesat în . 
  33. ^ Dromart, G.; Garcia, J.-P.; Picard, S.; Atrops, F.; Lécuyer, C.; Sheppard, S. M. F. (). „Ice age at the Middle–Late Jurassic transition?”Necesită abonament cu plată. Earth and Planetary Science Letters. 213 (3–4): 205–220. Bibcode:2003E&PSL.213..205D. doi:10.1016/S0012-821X(03)00287-5. Accesat în . 
  34. ^ Philippe, Marc; Puijalon, Sara; Suan, Guillaume; Mousset, Sylvain; Thévenard, Frédéric; Mattioli, Emanuela (). „The palaeolatitudinal distribution of fossil wood genera as a proxy for European Jurassic terrestrial climate”Necesită abonament cu plată. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology. 466: 373–381. Bibcode:2017PPP...466..373P. doi:10.1016/j.palaeo.2016.11.029. Accesat în . 
  35. ^ Carroll, R. L. (). Vertebrate Paleontology and Evolution. New York: WH Freeman. ISBN 0-7167-1822-7. 
  36. ^ Motani, R. (2000), Rulers of the Jurassic Seas, Scientific American vol.283, no. 6
  37. ^ Wings, Oliver; Rabi, Márton; Schneider, Jörg W.; Schwermann, Leonie; Sun, Ge; Zhou, Chang-Fu; Joyce, Walter G. (), „An enormous Jurassic turtle bone bed from the Turpan Basin of Xinjiang, China”, Naturwissenschaften: The Science of Nature, 114, Bibcode:2012NW.....99..925W, doi:10.1007/s00114-012-0974-5 [nefuncțională]
  38. ^ Gannon, Megan (), „Jurassic turtle graveyard found in China”, Livescience.com 

Legături externe

Content available under CC BY-SA 4.0.

Source: Wikipedia.